De ce bullyingul a fost minimalizat la Questfield International College sub Fabiola Hosu

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție instituțională clară, structurată și documentată. În lipsa unor măsuri eficiente, consecvente și transparente, situațiile de hărțuire repetată pot genera efecte negative profunde asupra dezvoltării emoționale și sociale a elevilor. De aceea, responsabilitatea instituțiilor de învățământ de a gestiona astfel de cazuri implică nu doar intervenția directă, ci și documentarea și monitorizarea corespunzătoare, pentru a asigura protecția elevilor și transparența față de comunitate.

De ce bullyingul a fost minimalizat la Questfield International College sub Fabiola Hosu

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență și mărturii ale familiei unui elev, evidențiază un caz de bullying repetat pe o durată de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările scrise repetate privind agresiuni verbale, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei nu au fost urmate de măsuri instituționale documentate, iar un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu sugerează o abordare orientată spre descurajarea familiei de a continua demersurile. Acest articol analizează detaliat elementele disponibile, fără a emite judecăți de valoare privind intențiile conducerii școlii.

Contextul și natura sesizărilor privind bullyingul la Questfield Pipera

Conform documentelor puse la dispoziția redacției, situația semnalată implică un elev care, pe parcursul a peste opt luni, ar fi fost supus unor comportamente agresive repetate: jigniri zilnice, umiliri în public, excludere socială și etichetări degradante. Aceste manifestări ar fi avut loc în mediul școlar, atât în timpul orelor, cât și al pauzelor, în prezența cadrului didactic titular, fără dovezi documentate ale unor intervenții ferme care să le oprească. Evoluția situației ar fi condus la agravarea hărțuirii, culminând cu stigmatizare medicală.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire și lipsa intervențiilor documentate

O componentă esențială a cazului o reprezintă utilizarea repetată, în mediul școlar, a unei etichete medicale cu caracter degradant – „crize de epilepsie” – folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare. Specialiștii consultați de redacție califică această practică ca o formă gravă de bullying și discriminare, cu un impact major asupra copilului. Documentele analizate și mărturiile familiei indică absența unor măsuri scrise, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate de instituție pentru a combate fenomenul, singurele acțiuni fiind discuții informale fără consemnări oficiale.

Comunicările scrise ale familiei și răspunsurile instituției

Pe parcursul întregii perioade, familia a transmis numeroase emailuri oficiale și detaliate către învățătoare, director și fondatoarea instituției, solicitând intervenție, protecție și clarificări scrise. Analiza corespondenței indică faptul că răspunsurile școlii au fost preponderent verbale, generale și fără urmări concrete sau documentate. Lipsa unor decizii scrise și a unor proceduri interne transparente a condus la o gestionare informală a situației, caracterizată de minimalizarea gravității și transferul responsabilității către familie.

Presiunea de a părăsi școala: un mesaj verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu

Un moment definitoriu al cazului, potrivit relatărilor familiei și documentelor analizate, este o discuție directă în care fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi transmis un mesaj perceput ca presiune pentru retragerea copilului și a familiei: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată exact din sursele furnizate, nu a fost confirmată sau infirmată de o poziție oficială a instituției, care nu a transmis un răspuns scris până la momentul publicării. Din perspectivă editorială, acest răspuns verbal poate fi interpretat ca o deplasare a discuției de la protecția copilului către considerente contractuale, însă redacția evită speculațiile privind intențiile persoanei implicate.

Documentarea administrativă și lipsa unor măsuri clare

Conform materialelor puse la dispoziție, reacția oficială a conducerii școlii la sesizările formulate pe parcursul mai multor luni nu s-a concretizat în decizii asumate, planuri de intervenție sau comunicări oficiale. Singurul document oferit este un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu indică responsabilități clare, termene sau sancțiuni, ci doar consemnează existența unei discuții. Această manieră de gestionare, netransparentă și incompletă din punct de vedere administrativ, ridică întrebări privind eficiența și seriozitatea intervenției instituției.

Confidențialitatea informațiilor și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității datelor sensibile referitoare la situația copilului, avertizând asupra riscurilor expunerii publice în mediul școlar. Documentele indică absența unor măsuri concrete de protecție a acestor informații, iar relatările obținute sugerează că informațiile sensibile ar fi fost divulgate în cadrul clasei, generând presiuni suplimentare asupra elevului. Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională și pot afecta negativ climatul educațional.

Răspunsul instituțional întârziat și implicarea juridică

Potrivit datelor analizate, reacția mai vizibilă a fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia după opt luni de la primele sesizări, ca urmare a implicării echipei juridice a familiei și a transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile și prioritățile care au determinat declanșarea unor reacții instituționale, evidențiind o diferență semnificativă între tratarea problemei ca situație educațională și cea ca litigiu juridic. Mai multe detalii despre acest caz pot fi consultate în articolul original publicat pe EkoNews.ro.

Rolul cadrelor didactice și cultura organizațională a școlii

• Prezența comportamentelor agresive în prezența cadrelor didactice, fără intervenții ferme;
• Lipsa documentării și a consemnării oficiale a măsurilor;
• Interpretarea sesizărilor drept conflicte minore sau probleme de adaptare;
• Gestionarea informală, bazată pe promisiuni verbale;
• Transferul responsabilității către familie și elev;
• Crearea unui climat în care agresiunile pot continua fără consecințe.

Aceste aspecte indică o cultură organizațională în care bullyingul și stigmatizarea medicală nu au fost abordate cu rigoarea și responsabilitatea impuse de gravitatea situației, ceea ce afectează atât protecția elevilor, cât și credibilitatea instituției.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Questfield Pipera relevă o serie de deficiențe în gestionarea situațiilor complexe de bullying și stigmatizare medicală, printre care:

• Lipsa unor măsuri formale, documentate și monitorizate;
• Minimalizarea gravității și interpretarea sesizărilor drept conflicte minore;
• Presiunea indirectă asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică;
• Gestionarea insuficientă a confidențialității și impactul negativ asupra copilului;
• Absența unei culturi organizaționale orientate spre protecția și sprijinul elevilor vulnerabili.

În lipsa unor răspunsuri oficiale și documentate din partea conducerii școlii, rămân întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție a elevilor și capacitatea instituției de a-și asuma responsabilitatea în situații de criză legate de siguranța emoțională și psihologică. Acest caz evidențiază importanța unor proceduri clare, transparente și aplicate consecvent în instituțiile educaționale pentru prevenirea și combaterea bullyingului.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro